Psihoterapie de cuplu si familie
Psihoterapia de cuplu şi a familiei este o metodă de rezolvare a problemelor şi conflictelor pe care cuplurile nu le pot gestiona eficient pe cont propriu. Aceasta presupune ca partenerii să discute gândurile şi sentimentele lor mediaţi de un psihoterapeut. Scopul este de a-i ajuta să obţină o mai bună înţelegere a lor şi a partenerului, să identifice ce nevoi au şi dacă îşi doresc să facă schimbări, iar dacă vor, să îi ajute să treacă peste acest blocaj.
Odată ce cuplul intră în terapie, interpretarea problemelor de către psihoterapeut, poate oferi cuplului o nouă perspectivă care le permite o schimbare. Psihoterapeutul se comportă ca un mediator care încearcă să clarifice neînţelegerile din comunicare. Aceasta este de obicei dificil de realizat de oameni pe cont propriu deoarece sunt prinşi emoţional în situaţie. Psihoterapeutul poate, de asemenea, să îi ajute pe parteneri să ia în considerare şi căi alternative a situaţiilor problematice sau coflictuale.
Relaţiile de cuplu sunt complexe, fiecare îşi aduce cu sine propriile experienţe, sentimente şi aşteptări. Asfel o relaţie poate fi o sursă de dezamăgire profundă şi durere dar şi un viitor pentru dezvotare personală, vindecare şi încântare.
Principalul obiectiv al psihoterapiei de cuplu, dar nu şi singur este restabilirea comunicării. În cadrul terapiei de cuplu, cei doi obţin o conştientizare a realităţii, ceea ce aduce sine schimbări în cadrul realităţii.
Începând de la problemele minore, cotidiene, până la problemele complicate, ce ţin de personalităţile voastre prea diferite sau prea asemănătoare, se poate ajunge la conflicte de amploare, care lasă urme adânci în sufletele ambilor parteneri.
Comunicarea în cuplu poate intra în impas din diverse motive:
– se activează orgolii, traume anterioare, temeri sau şabloane educaţionale diferite;
– comoditatea unuia dintre parteneri, ce determină în prima fază supraresponsabilizarea celuilalt şi de aici apar oboseala, lipsa timpului pentru îndeplinirea propriilor nevoi, frustrări;
– apariţia geloziei fiind de fapt o frică şi în acest caz ar trebui identificate cauzele mai profunde ale acestei frici;
– infidelitatea unuia dintre parteneri.
O terapie de cuplu nu îşi propune nici să împace, nici să despartă. Se pleacă de la premiza că, atunci când partenerii vin la terapie, există deja un blocaj de comunicare în cuplu. Scopul terapiei este de a ajuta fiecare partener să conştientizeze ce se întâmplă în prezent, cum s-a ajuns în acest impas şi ce se poate face. Este nevoie însă de sinceritate şi dorinţă autentică de schimbare, din partea ambilor parteneri.
În terapia de cuplu, scopul este suportul clienţilor de către psihoterapeut, în a-şi găsi rezolvarea problemelor prin resurse proprii, prin modificarea atitudinilor şi comportamentelor manifestate în contexte existenţiale de viaţă. Important este şi autoacceptarea , conştientizarea şi schimbarea perspectivei asupra problemelor cotidiene ale vieţii, cât şi imaginea de sine.
Astfel, terapeutul are rolul de a-l oglindi pe client în contextul situaţiei cu care se confruntă şi de a-l ajuta să-şi conştientizeze propriile nevoi, aşteptări şi posibilităţi de a face faţă, de a rezolva şi depăşi problemele personale.
Beneficiile unei astfel terapii constă în posibilitatea cuplului de a nu rămane ancorat sau dependent de terapeut, ca urmare a deblocării capacităţii sale de a-şi gestiona şi rezolva problema într-un mod responsabil.
Acest lucru presupune ca partenerii de cuplu în timpul procesului de terapie să înveţe să găsească soluţii potrivite problemelor lor, să-şi asume consecinţele, sa evite pe cât posibil repetarea erorilor iar în caz de eşec, să aibă capacitatea de a găsi sau căuta o altă solutie pentru rezolvarea problemelor, utilizându-şi toate disponibilităţile.
Astfel, clienţii învaţă să găsească soluţii pentru problemele de cuplu apărute, acceptându-şi în acelaşi timp limitele şi solicitand sprijin numai atunci când nu-l pot găsi.
Psihoterapeut Dobrotă Laurenţiu
Comentarii recente