Depresia, din perspectiva Psihoterapiei Centrate pe Persoană
Conceptul de nondirectivitate a fost adus în câmpul psihoterapiei de Carl Rogers. El a conturat o abordare în cadrul căreia terapeutul nu îşi direcţionează clientul către, ci mai degrabă este acolo, prezent, atent la ceea ce clientul face şi spune, şi la modul în care o face.
Care ar fi perspectiva rogersiană asupra depresiei? (cf R. Elliott, C. Clark, V.Kemeny, 1990, in Client-Centered and Experiential therapy in the nineties):
1. reacţia depresivă derivă în cele din urmă dintr-un răspuns de tip retragere-conservare, apărut ca adaptare la circumstanţele unui mediu perceput ca refractar sau ostil sau care e potenţial vătămător. Depresia clinică apare când o persoană reacţionează prin retragere-conservare la traume emoţionale percepute sau la situaţii etichetate nejustificat ca fiind fără speranţă;
2. ca urmare a interacţiunilor resimţite ca profund ostile sau prejudiciatoare cu persoanele semnificative din trecut, se creează două efecte:
a) conturarea unui self “vulnerabil”, fie în sensul de slab (fragil, fără putere) sau ca “rău” (nevaloros, inferior, neconform cu…);
b) constituirea unui critic interior, nemulţumit şi vehement ca parte a self-ului. Atât timp cât acest critic ultrasever este prezent, el va accentua sensul de “slab” sau “rău” şi va bloca orice alte modalităţi mai adaptative de a face faţă mediului, şi în mod special va bloca exprimarea furiei;
3. un episod depresiv major poate să apară când persoana traversează o situaţie de viaţă puternic stresantă care se intersectează cu acele aspecte ale self-ului etichetate drept slabe, rele, critice. Asemenea situaţii pot fi reprezentate de:
• pierderi interpersonale reale sau percepute aşa (ex.: divorţ, deces)
• pierderi personale (concedierea)
• boala fizica incurabilă
• încălcări ale moralităţii (văzute ca păcat)
• abuzuri emoţionale/ fizice
Responsabilitatea terapeutului constă în a furniza acest mediu propice, prin asigurarea a 3 conditii de bază, condiţii necesare şi suficiente în terapia centrată pe persoană :
• empatia – este abilitatea de a simţi ce trăieşte clientul în felul în care el o simte. Presupune a fi sensibil şi atent, moment cu moment, la sensurile schimbatoare ale trăirilor existente în celălalt. Reprezintă, de fapt, un proces de verificare împreună cu clientul, a acurateţii percepţiei şi semnificării acordate. Este un proces continuu în cadrul căruia terapeutul lasă deoparte modul său propriu de a trăi şi percepe realitatea, alegând să simtă şi să răspundă la experienţele şi percepţiile clientului său.
• acceptarea pozitivă necondiţionată – este denumirea dată unei atitudini fundamentale a terapeutului centrat pe persoană faţă de clientul său. Terapeutul valorizează profund umanitatea clientului său şi nu renunţă la această atitudine indiferent de comportamentele particulare ale acestuia din urmă. Această atitudine se manifestă printr-o acceptare constantă şi o căldură răbdătoare a terapeutului faţă de clientul său.
• congruenţa – aceasta este un fel de a fi al terapeutului când reacţiile sale manifestate faţă de client se potrivesc consecvent cu trăirea interioară pe o are în relaţia cu acesta, ca prezenţă umană, caldă şi deschisă, onestă cu privire la sine şi la client. Astfel, clientul, simţindu-se acceptat şi respectat de o manieră necondiţionată, va fi capabil să se descopere pe sine însuşi şi să înveţe că poate fi ceea ce este.
Efectul combinat al acţiunii stresorului (boală incurabilă) pe segmentul reprezentat de self-ul slab/rău direcţionează persoana către alunecarea în acest tip de reacţie disfuncţională de genul retragere-conservare.
La începutul terapiei aspectul preponderent este crearea relaţiei terapeutice, ca fundament şi facilitator al schimbarii ulterioare. Terapeutul trebuie să fie un foarte bun companion în această fază de început, cu o doză mare de acceptanţă şi de privire pozitivă necondiţionată – predominant este aspectul suportiv. Totuşi, a fi alături de client nu presupune a te scufunda cu el în acel marasm al neputinţei şi imposibilităţii, ci trebuie speculată şi evidenţiată orice scânteie de speranţă.
În cadrul terapiei se creează clientului o cât mai largă paletă de oportunităţi de experienţiere a self-ului propriu, punându-l în contact cu variate ipostaze ale lui. “Non-directivitatatea” nu presupune o abordare pasivă, ci un proces activ de stimulare a experienţierii. Înţelegerea depresiei trebuie acordată în permanenţă cu cadrul intern de referinţă şi cu self-conceptul persoanei, prin referiri la situaţii concrete. Pas cu pas , de o manieră empatică, se evidenţiază şi pot fi luate la cunoştinţă de către client marea discrepanţă dintre self-ul ideal (aşteptări şi cerinţe foarte ridicate de la sine) şi stimă de sine scăzută. Consecinţa generală asupra terapiei este că atât timp cât clientul ocupă de o manieră totalitară şi exclusivistă a neputinţei (prin mesaje de genul “Ajută-mă, nu mai pot!”,”O să mor”, “Nu m-am bucurat deloc de viaţă”), îi “rezervă” terapeutului celalalt pol, solicitându-i să adopte o atitudine hiperactivă. Dacă acest lucru se întâmplă, urmează partea a doua a mesajului cu “Las-o baltă, nu pot fi ajutat, oricum o să mor”.
Psihoterapia centrată pe persoană are drept specific :
– lucrează în “aici şi acum” orientându-se asupra sentimentelor, percepţiilor actuale ale clienţilor;
– necesitatea de a “descătuşa” libertatea clientului şi actualizarea ei prin creearea sensurilor proprii şi deciziilor personale;
– creionarea unei relaţii interpersonale “încărcate” cu empatie şi lipsită de judecată sau critică;
– importanţa deosebită acordată creşterii conştientizării şi integrării aspectelor neasumate sau conflictuale ale personalităţii.
Deşi o dimensiune importantă în cadrul terapiei este cea de procesare a aspectelor emoţionale implicate în evenimentele traversate, în cadrul terapiei, facilitarea exprimării emoţiilor nu este un scop în sine, ci o modalitate prin care se pot accesa şi eventual, modifica, reprezentările pe care persoana le are despre sine şi viaţă, şi în ultimă instanţă self-conceptul persoanei.
Bibligrafie- Suport de curs Asociţia Română de Psihoterapie Centrată pe Persoană
Psihoterapeut Laurenţiu Dobrotă
Comentarii recente